Crestinismul in Romania: in retragere sau in expansiune? de Dragos-Paul Aligica

Scris de Ron la data de Sam Feb 06, 2010 10:18 am

Hotnews.ro
a publicat de curand un articol privind presecutiile la care sunt supusi
crestinii azi. Articolul a primit multe reactii. Si bune si rele. Si stupide si
inteligente. Una suna cam asa: „Vad ca sunt multi care ii lauda lui Aligica
curajul ca a publicat ceva in apararea crestinilor. E simplu insa sa fii
curajos pe tema asta in Romania, unde majoritatea este pro-crestina. Daca ar avea
curaj cu adevarat, ar publica ceva despre ofensiva religiei asupra societatii,
despre clericalismul si fundamentalismul ce pun stapanire pe statul si poporul
roman. Dar nu are. Desi tocmai asta e problema religioasa centrala a Romaniei
in acest moment.”

Trecand peste afirmatia relativa la curaj, descoperim o tema interesanta si
importanta. Care este problema religioasa centrala a Romaniei? Are oare
dreptate cititorul respectiv? Cu atat mai mult cu cat aceasta plangere privind
religia si ofensiva ei asupra vietii publice in Romania de azi o auzim
repetatata tot mai des si tot mai insistent in jur. Sa fie adevarat ca
societatea romaneasca a intrat pe o panta a habotniciei si a clericalismului?!
Sa fie adevarat ca statul laic se afla sub presiune? Sa fie corect sa spunem ca
asistam la o ofensiva a religiozitatii in Romania?

O perspectiva sociologica

Ca sa raspundem la aceaste intrebari, ne trebuie ceva mai mult decat curaj si
studii la Wikipedia, pe internet. Ne trebuie date si analize. Din fericire, in Romania
incep sa se afirme specialistii noii generatii in stiinte sociale. Sa facem
deci apel la ei. Si astfel, ajungem la lucrarile lui Sorin Gog, unul dintre
promitatorii sociologi ai noii generatii, autor ce preda la Departamentul de
Sociologie al Universitatii Babes-Bolyai, specializat in sociologia si
antropologia religiei si secularizarii.

Principalele
sale teze privind tema de interes pentru noi se gasesc in articolul
„Constructia spatiului religios in Romania post-socialista”, publicat
in the Journal for the Study of Religions and Ideologies, Vol. 15 din 2006. D-l Gog imi atrage atentia ca o buna parte dintre concluzii sunt bazate pe
cifrele din valul trei al European Value Survey si ca abia acum urmeaza sa
apara date mai recente. Discutam pe datele existente, nu pe cele ideale. Dar
chiar si asa, merita sa fim atenti la ceea ce va urma. Iata ce aflam:

* Dupa mai mult de jumatate de secol de ideologizare ateista
a sferei publice in comunism, Romania ramane una dintre cele mai religioase
tari atat din Estul, cat si din Vestul Europei. Ideologia comunista a
esuat in tentativa de a inabusi mentalitatea de tip religios printr-o ateizare
fortata a populatiei. Astfel, 91% din populatia Romaniei isi declara credinta
in Dumnezeu, si 83 % in pacat (vinovatie morala inteleasa in termeni
religiosi). In plus 80% dintre romani cred despre ei insisi ca sunt oameni
religiosi, in timp ce numai 1% se declara ateisti si 14% nereligiosi.

* Dar, desi bisericile par sa domine, oamenii nu par
sa creada efectiv in ceea ce bisericile propovaduiesc (eshatologie, articole de
credinta). De pilda, desi aproape 99% dintre romani se declara crestini
(ortodocsi, catolici, neo-protestanti), numai 60% cred in Rai, 56% cred in Iad
si 51% in viata de dupa moarte. Asa ca in Romania post-socialista se pare
ca exista un mare clivaj la nivel de mentalitate religioasa intre
religiozitate ca o forma de spiritualitate generala („cred in dumnezeu ca o
forta abstracta...”) si ideile religioase, specific crestine („cred intr-Unul Dumnezeu...”).
Mai concret, peste 85% dintre romani declara ca accepta principiile religioase
generale. Dar cand e vorba de a fi mai specifici, doar 56% par sa imbratiseze
ideile religioase crestine propriu zise.

* Prezenta la serviciul religios este un indicator important
in contextul unei perspective crestine asupra lumii. Or, aici datele spun ca
multi romani aleg sa nu dea o expresie institutionalizata credintei lor
religioase. Mai mult de jumatate, 53% din populatie, nu merge sau nu
participa decat foarte rar la servicii religioase. Doar
46% merg la biserica in mod regulat. Iata un semnal foarte interesant!

* Daca grupam patru dimensiuni (credinte religioase
generale, credinte religioase specifice, moralitate si participarea la slujbe)
in tipologii de religiozitate, obtinem cinci modele de homo religiosus roman:

1.
Omul de
tip A. 40% din populatie. Mentalitate religioasa
traditionala (imbratiseaza toate cele patru dimensiuni). Specifica mediului rural,
populatiei in varsta, de obicei celor cu putina educatie.

2.
Omul de tip B. 19% din populatie. Mentalitate religioasa liberala (credinte generale si crestine, refuza
dimensiunea morala, participare medie). Un fenomen nou, apartinand mediului urban, celor cu
un nivel ridicat de educatie.

3.
Omul de tip C. 14% din
populatie. Mentalitate religioasa a celor care nu apartin clar de o institutie
religioasa (cei care impartasesc o perspectiva religios-crestina insa refuza sa
isi mai exprime institutional aceasta religiozitate si se indeparteaza de biserica).
Specifica la
sat si la oameni a caror cu o educatie ce rar depaseste 8 clase.

4.
Omul de tip D. 19% din
populatie. Mentalitate non-traditionala (credinte generale, fara
participare). Se refera la persoane care impartasesc o mentalitatea religioasa
generala dar nu neaparat crestina si sunt in cautarea unor forme alternative de
religiozitate. Pentru acestia din urma biserica nu mai joaca nici un rol
semnificativ. Preponderenta
la oras si la cei cu o educatie medie.

5.
Omul de tip E. 8% din populatie. Mentalitate secularizata,
tipica pentru mediul urban, de varsta medie, cu cea mai inalta educatie.

Ajungem acum sa avem o imagine mai clara privind chestiunea care ne-a inspirat
demersul. La nivelul societatii romanesti, spune Sorin Gog, exista o tendinta
crescanda de a limita implicarea bisericii si a-i reduce rolul doar la
chestiuni spirituale. Cu alte cuvinte, exista tendinta de a respinge functia si
capacitatea ei de a activa si in planul moral, familial, social sau politic.

Secularizarea Romaniei

Pe scurt, se pare ca in realitate se intampla exact invers de ceea ce multi
cred ca se intampla! In Romania, trendul social, sustinut de trendul demografic
este in directia decuplarii bisericii de la viata sociala si politica. Altfel
spus, traim un proces de secularizare!

Mai mult, secularizarea in noul context social al noilor generatii, explica
acelasi Sorin Gog, are un rol important atat in de-institutionalizarea
experientei religioase, cat si la nivelul moralitatii, conducand la un proces
de „de-eticizare”. De altfel el si prezinta o interesanta statistica
privind eroziunea valorilor morale pe segmente de varsta folosind patru
dimensiuni: comportament sexual, familial, civic si fiscal. Deci nu numai
ca trendul in Romania este de a decupla biserica de la planul familial, social
sau politic, ci mai mult, este de a o decupla de la viata morala insasi!

In rezumat, un expert roman in sociologia religiei ne spune ca perioada
post-socialista inaugureaza o noua logica a secularizarii (diferita de cea
ateista, ideologica, ce era impusa de sus in jos prin birocratia apartului
comunist). Noua secularizare afecteaza in principal generatiile post-socialiste
ce isi formeaza structura de valori in aceasta perioada.

Desi Romania are o religiozitate mare comparata cu celelalte tari europene,
spune el, daca rafinam instrumentele de analiza si nu le limtam strict la
apartenenta confesionala si credinta in divinitate, putem sa observam ca
lucrurile sunt mult mai nuantate. Noile generatii
post-socialiste sunt afectate de un proces de secularizare ce ia trei
forme distincte:

1. De-crestinizare (idei religioase generale
insa nu si specific crestine);
2.
De-institutionalizare a experientei religioase (a te considera
credincios desi nu apartii niciunei comunitati/biserici concrete). Cu procesul
corelativ ca biserica ca institutie incepe sa fie legitimata strict in sfera
spirtuala si delegitimata in cea morala, familiala, si (atentie!) politica.

3. De-eticizare a
comportamentelor religioase (religia nu mai are relevanta asa
mare in randul tinerilor la nivel practic, moral). De pilda, in viziunea
acestui segment de varsta, sexualitatea este scoasa de sub incidenta
reglementarilor religioase.

Interpretari si ipoteze

Cam asa se vad lucrurile din perspectiva unui specialist. Sa facem acum cateva
observatii: Ce se intampla cu mult vehiculata tema a ofensivei religiei si
bisericii asupra societatii si statului? Cum mai poate fi ea sustinuta in fata
evidentelor contrare?

1.
Asa cum am spus, datele studiului nu sunt
“la zi”. Asa ca am putea sa ne inchipuim ca intre timp, undeva, in timp, acum
cativa ani, trendul s-a frant brusc si procesul de secularizare a fost
reversat. Gog spune ca, din contra, el crede ca s-a accelarat. Daca dam insa
crezare Malinei Voicu, cercetator la Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii
al Academiei Romane, alt specialist de top in sociologia religiei din noul val
in stiintele sociale romanesti, tema trendului de secularizare in Romania
post-socialista este mai nuantabila si chestionabila. Deci problema ramane
deschisa.

2.
Putem insa sa ne inchipuim si altceva: ca
biserica sau bisericile simt trendul secularizarii si incearca disperat sa se
lupte cu el, facand uneori gesturi agresive si neinspirate. Astfel
suprareactioneaza, devin mai vizibile si par in expansiune si acaparatoare.

3.
La fel de bine se poate intampla si
altceva: in Occident este la moda ca tineretul progresist, cool, sa fie
anti-crestin. Campaniile ateiste si de eliminare a bisericii din viata sociala
sunt parte a miscarii corectitudinii politice. Moda a ajuns si la noi si
astfel, in ciuda (sau datorita) trendului secularizant, apar grupuri care, pe
modelul colegilor occidentali, isi fac de lucru fluturand spectrul
fundamantalismului religios si apoi reactioneaza tot ei, pentru “a apara societatea”
de el.

In ceea ce-l priveste pe autorul de fata, inclina sa creada ca teza
secularizarii se sustine. Sorin Gog identifica originile trendului in procesele
de socializare si in structurile sociale emergente in ultimele doua decenii.
Or, nu avem niciun motiv sa credem ca a avut loc o modificare de socializare
sau structura sociala in ultimii ani. Deci, de ce s-ar modifica trendul
secularizarii?

Raman asadar ipotezele (2) si (3). Sau si mai credibil, ramane o combinatie
intre ele: Pe fundalul unui trend demografic si social profund, vedem un
conflict de suprafata intre, pe de o parte, clerul si reprezentantii religiilor
traditionale si pe de alta, clerul religiilor seculare din familia
corectitudinii politice (ateism umanist, ecologism, etc.). Este o lupta
pe care, cel putin momentan, se pare ca o castiga adeptii religiilor seculare.
Se pliaza mai bine pe trendul demografic si reusesc sa seteze dinamica
social-culturala la nivelul formatorilor de opinie, afectand astfel ritmul si
directia schimbarii.

Concluzii

Pana la proba contrara, Romania nu pare a fi sub asediul fortelor religiosului
scapat de sub control. Este adevarat ca in Romania se intensifica lupta dintre
apostolii religiilor seculare si religiile traditionale (vor urma evolutii
intense pe acest front cu implicatii majore pentru societatea romaneasca) dar
momentan nu religiile traditionale castiga partida. Putem sustine - si sustinem
de fapt - separatia bisericii de stat sau predarea evolutionismului, dar nu ca
reactii disperate la o presupusa ofensiva devastatoare a religiosului.

Datele par destul de clare: sociologic vorbind, teza pericolului religios in
Romania nu se confirma! Oricat de tare si violent ar clama unii contrariul.
Exista fara indoiala cazuri individuale de agresivitate a crestinilor si
nenumarate exagerari. Multe sunt enervante, multe sunt penibile iar cele mai
multe sunt pur si simplu stupide. Dar, privind agregat, acestea se pierd pe
fundalul imens al trendului social general: secularizarea. Or, pana la urma,
acesta este cel ce conteza.

Dar, sa subliniem: toate acestea sunt valabile pana la proba contrara. Pana
cand apar analize si date noi. Altfel spus, vrem, nu vrem, intrebarile
raman: Este Romania in plin proces de secularizare, sau nu? Ce se intampla cu
crestinismul in Romania? Este el in expansiune sau in retragere?

De ce 10 ani de tranzitie au reusit sa aduca mai multa secularizare in Romania
ortodoxa decat 50 de ani de comunism ateist impus de stat, cu toata forta
aparatului represiv si cu tot fanatismul religiei seculare bolsevice? Ce stim
despre dinamica sociala a neo-protestantismului sau a celorlalte biserici
crestine din Romania? Ce stim despre demografia fenomenului religios la noi? Ce
stim despre raspandirea in Romania a religiilor seculare bazate pe cultul
omului sau al naturii? Dar a extensiilor New Age ale acestora – ca tot vorbim
de flacari violete, parapsihologie si salvarea Gaiei, planeta mama?

Acestea nu sunt intrebari retorice. Sunt intrebari importante, despre insusi
viitorul matricei identitare a poporului roman si substanta umana a societatii
romanesti de maine. Poporul si societatea romaneasca se schimba sub ochii
nostri. Intelegem insa noi in ce directie? Si mai ales, de ce?

[b]PS:[/b]
Relativ la chestiunea deciziei de a aborda sau nu teme, in functie de
anticiparea reactiei agresive a cititorilor: Sutele de comentarii patimase si
negative la adresa articolelor mele de pe Hotnews.ro despre alarmismul
incalzirii globale vorbesc de la sine. (O paranteza – este remarcabil ca in
ciuda numarului mare de reactii, majoritatea s-au pastrat totusi intr-o limita
normala de decenta, ceea ce spune ceva de bine despre Hotnews.ro si cititorii
sai!)

Lun	Mar	Mier	Joi	Vin	Sam	Dum
1	2	3	4	5	6	7
8	9	10	11	12	13	14
15	16	17	18	19	20	21
22	23	24	25	26	27	28
29	30	31