Sfanta simplitate

n preot de la ţară, mergând cu treburi spre satul vecin, a văzut o
femeie din parohia sa spălându-şi rufele în râu şi, apropiindu-se, a
întrebat-o:
- Duminică, la slujbă, am văzut că nu m-au ascultat toţi cu atenţie.
Poate am vorbit lucruri prea savante şi mă gândesc, duminica asta, să
vorbesc mai pe înţelesul oamenilor. Spune-mi, dumneata ce-ai înţeles
din ce-am spus eu la predică ?
- Părinte, i-a răspuns cu smerenie femeia, eu n-am multă carte, dar aş
vrea să vă întreb şi eu ceva: vedeţi pânzele ce le spăl eu acuma ? Apa
trece prin ele şi le curăţă. Credeţi că au ele habar de cum le-a
curăţat apa ? Şi cu toate astea, devin albe şi frumoase. Nu înţeleg eu,
în biserică, tot cuvântul sfinţiei tale, dar simt în suflet căldura
Duhului Sfânt, Care mă curăţeste de păcat, aşa cum apa aceasta curăţă pânzele mele.
Tare mulţumit a plecat preotul văzând un om care nu e doar cu gândul la cele sfinte, ci şi cu sufletul.


Dragoste de mamă

tânără domnişoară s-a întors acasă într-o după-amiază. Avusese o zi
grea, cu multe probleme şi acum era obosită şi supărată. Mama ei,
femeie în vârstă, s-a grăbit să-i iasă în întâmpinare. S-au aşezat
împreună la masă, dar, ca orice mamă, a văzut de îndată tristeţea din
sufletul fetei şi a căutat să o liniştească.
- Mai lasă-mă în pace, mamă! Crezi că toate se pot rezolva aşa, cu una, cu două ? Nici nu ştii despre ce-i vorba.
- Dar îmi poţi povesti - i-a răspuns, cu răbdare, mama. Poate te-aş putea ajuta ...
- Cu ce să mă ajuţi, cu sfaturi ? M-am săturat de atâtea întrebări şi
sfaturi. Lasă-mă în pace! - a mai strigat tânăra fată şi a plecat în
grabă, trântind uşa.

Spre seară, când s-a mai liniştit, când şi-a dat seama de greşeala ei,
de supărarea pe care i-o pricinuise, cu siguranţă, mamei, s-a întors.
Acasă, însă, şi-a găsit mama aşteptând în fotoliul din faţa ferestrei,
cu capul în piept, parcă ar fi adormit.

Dar ea murise, murise de inimă chiar în după-amiaza aceea. Zadarnice au
fost lacrimile ce au urmat, zadarnică a fost toată durerea fetei. Mama
murise şi ultimele cuvinte pe care le auzise de la copilul ei fuseseră:
“Lasă-mă în pace!”. Acest lucru o durea cel mai tare pe tânăra fată:
mama murise fără ca ea să-i fi spus, de fapt, cât de mult o iubeşte,
câtă nevoie are de prezenţa ei, de sfaturile ei, de dragostea ei -
dragoste de mamă.

“După Dumnezeu, nu iubesc pe nimeni atât de mult ca pe mama.”
Fericitul Ieronim
[Trebuie sa fiti inscris si connectat pentru a vedea aceast link]

Multumim